“Eram la facultate in Belgia, tara mea. Urmeam filozofie si – ca si cand nu era destul probleme existentiale! – am inceput si facultate de psihologie. Va dat seama ce turmentat eram! In fine, nu din fostele mele probleme existentiale vreau sa va vorbesc. Dupa 5 ani de fac, n-aveam inca nici un diploma ca le-am facut pe ambele fac impleuna, cit un an jumate in fiecare an daca ma intelegeti. Tatal meu m-a spus: “mai Denis, mai, de 5 ani platesc si inca n-ai terminat? Mai ai 3 frati acasa sa stii”. “Bine, am sa gasesc o solutia”, le-am zis tatalui meu.

Solutia n-aveam: lucrasem deja jumat de norma intr’o magazin de xerox; faceam pe deasupra supravegherea la o scoala primare in timpul recreatiunilor. Mai mult nu puteam caci im trebuia si timp de invatat. M-am dus la serviciu social din Universitate si le-am povestit situatia. M-au propus un imprumut social. Am primit bani, m-am terminat studiile, am gasit un serviciu, am inceput sa cistig bani si atunci abia am inceput sa rembursez imprumutul respectiv.

Acum traiesc la Bucuresti. 42 ani, casatorit (cu o frumuosa si destepta romanca), tatal al unui bebelusi tot roman (am ramas singur strain din familia!), cu un parcurs in domeniul social si umanitar. Acum un an m-am intilnit cu un prieten si printre altele, ne-am dat seama ca am fost fiecare beneficiar de imprumut social in timpul facultatii, el in Frantia, eu in Belgia (caci nici eu nici el nu stateam bine la capitol financiar pe vremea). Si ne-am gandit ca ar fi frumos sa exista sistemul asta de ajutor si aici in Romania. Asa cu un altreila prieten, am pus pe piciore Fundatia EQUALIS.

Si iata ca in citeva saptameni un student roman cu dificultati financiare se poate imprumuta de la EQUALIS in loc sa munceste la fast food. Caci e vorba de imprumut social, dobanda e super mica si imprumut se ramburseaeze abia dupa ce beneficiar a terminat facultate”.

Strainu’