Actul 1: am primit cea mai scurta scrisoare de motivatie vreodata. Vi o livrez in integrala ca oricum nu o sa aveti timp sa va plictisiti citindu-o:

Scrisoare motivatie:

“imprumutul este pentru a imi continua studiile”.

Actul 2: intro dimineata, apare o Doamna la birou: blonda, vreo 40 de ani, corecta. “Am venit sa ma interesez personal care sunt conditii de credit la voi. Este pentru fiul meu”. Noi i explicam conditii si ca oricum trebuie o aplicatie online. “Dar a facut-o!”

Dupa verificare, ne dam seama ca de tipul care ne a trimis aceste superscurte scrisoare este vorba. Tipul respectiv, il sunasem de mai multe ore si nu raspunda niciodata.

Mama isi ia telfoane si suna imediat fiul sau; interviu e stabilit pentru dupa amiaze din aceeas zi.

Actul 3: la ora stabilite apare in birou … Mama again cu fiul – el e imbracat cu pantaloni scurti- . Invitam fiul in sala de interview lasand Mama in birou. In cursul interviewului, el ne declare (printre altele):

– nu m-am asteptat sa fiu aici

– Mama m-a batut la cap ca sa vin aici

Bref, un interview foarte convingator, dadand o imagina perfecte de maturitate…

Actul 4: la sfirsit, invitam Mama sa se alatura noua; cand o intreb mai precis pentru ce motiv are nevoie de credit, ea ne raspund senin: Am [ea, nu fiul?] nevoie de credit din cauza ca… am nevoie de credit” Iata ce motiv bun!

Bref, tipul nu vroia credit si mama se folosea de el pentru a obtine un credit ieftin destinat acoperirea alceva decat studiile.

Morale povestei? sa nu luati mama cu voi la interviu.

Strainu’